Este cunoscut că starea nostră de spirit și, prin urmare, abilitățile noastre motorii sunt influențate în mare măsură de confortul termic adecvat și de calitatea aerului pe care-l respirăm. În situația actuală, decontaminarea și dezinfectarea sistemelor de climatizare și a autovehiculelor însăși a câștigat o importanță suplimentară care ne poate afecta sănătatea.

Pericole cauzate de sisteme de climatizare

După cum știm deja, sistemul de aer condiționat necesită întreținere, sistemul în sine și conductele de admisie trebuie să fie curățate și dezinfectate în mod regulat. Adesea, nu ne dăm seama cât de grave sunt consecințele întreținerii improprii (sau lipsa acesteia) și aflăm despre aceasta doar atunci când simțim mirosul neplăcut care vine din distribuitoarele de aer sau, în cazuri extreme, direct din interiorul mașinii. Acest lucru se datorează formării mucegaiului, bacteriilor și fungilor pe elementele sistemului. Cel mai obișnuit loc în care apare un astfel de grup de microorganisme este evaporatorul, care absoarbe căldura din interiorul vehiculului și dat  fiind  că este instalat sub tabloul de bord, oferă condiții ideale pentru dezvoltarea acestor organisme. Un astfel de evaporator contaminat generează miros neplăcut, iar aerul care circulă prin el, îl transportă împreună cu microorganisme dăunătoare în interiorul vehiculului, ceea ce provoacă disconfort în timpul călătoriei și poate fi cauza diverselor boli. Cele mai frecvente pericole legate de sistemele de aer condiționat contaminate sunt: ​​alergii, inflamații ale căilor respiratorii, virusuri (stafilococie), astm bronșic, tularemie sau bacteria Legionella, care poate duce chiar la o boală numită legioneloză, care poate duce la pneumonie acută sau chiar deces. În prezent, sistemul de aer condiționat poate deveni desigur zona de transmisie a coronavirusului, exact ca și interiorul unui autovehicul, fie privat sau trasport public de persoane. Studii preliminare arată că virusul COVID-19 poate supraviețui până la 80 de ore pe diverse suprafețe. Deosebit de vulnerabile sunt persoanele cu imunitate scăzută - vârstnicii sau cele care prezintă afectiuni simultane. Cea mai bună măsură preventivă împotriva expunerii la boli este menținerea aerului condiționat și a sistemului interior într-o stare tehnică bună și cât mai curat.

Metode de dezinfectare și decontaminare

Până în prezent, s-a recomandat decontaminarea autovehiculelor cel puțin o dată pe an, de preferință în timpul servisării sistemului de climatizare. Însă, în prezent, este recomandată și necesară dezinfectarea mai frecventă, de exemplu, la fiecare vizită la service și după fiecare contact cu persoane străine. Este importantă de asemenea,  servisarea mijloacelor de transport public, a serviciilor medicale sau a altor mijloace de trasport, de exemplu, ambulanțele , mașinile de pompieri, etc. Care dintre metodele anterioare de decontaminare a aerului condiționat sunt cele mai bune? Am decis să mă concentrez pe cele 3 metode deja utilizate de multă vreme: Ozonare - cu ajutorul aparatelor generatoare de ozon, Metoda cu „ultrasunete”-generarea aburului cu ajutorul unui aparat special și al lichidului dezinfectant, Chimică – pulverizarea sau aplicarea agenților dezinfectanți pe elemente interne ale autovehiculului.

Ozonare. Avantajul acesti prime metode este că, după cumpărarea aparatului pentru ozonare, nu este necesară achiziționarea de substanțe chimice suplimentare în perioada de utilizare a dispozitivului. Ozonul, sau „oxigenul activ”, este un gaz care ajunge chiar și în cele mai inaccesibile locuri din interiorul vehiculului și ale sistemului de climatizare. Ozonul are proprietăți puternice dezinfectante, mai puternice decât clorul. Procesul de dezinfectare în sine este foarte ușor și nu durează mult timp.

Au apărut multe întrebări cu privire la eficacitatea propriu-zisă a ozonului în lupta împotriva microbilor, în special împotriva virusurilor. Nu s-au efectuat încă studii asupra coronavirusului SARS-CoV2 care determină COVID-19. Cu toate acestea, efectele nocive ale ozonului au fost deja confirmate științific și testate în cazul altor viruși ARN și virusuri învelite, cum ar fi herpesul (HSV), Febra Galbenă (YFV), polio (PV), gripa, gripa de tip H3N2, rotavirus (RV), precum și cei aparținând  grupului de coronavirusuri murine M-Cov.

Diagrama 1. Dezactivarea virusurilor HSV, Gripă, RV pe diverse suprafețe (sticlă, plastic, oțel inoxidabil) cu ozon cu concentrație de 10 ppm și umiditate de 45% (Sursă: Development of a Practical Method for Using Ozone Gas as a Virus Decontaminating Agent May 2009)

Deși mecanismul exact de acționare nu este cunoscut, se presupune că proprietățile oxidante puternice ale ozonului produc deteriorarea macromoleculelor, inclusiv membranelor virale, învelișurilor proteice, acizilor nucleici și ARN-ului. După cum se poate observa în Diagrama nr. 1, o dezactivare aproape completă (aproximativ 96%) la concentrație de 10 ppm are loc în aproximativ 20 de minute. În alte studii, dezactivarea microorganismelor a avut loc deja la o concentrație de aproximativ 1 ppm și un timp de 80 min. Există o mulțime de dispozitive pe piață, de obicei, bazate pe două tehnologii - plăci de ozon sau celule de ozon. O soluție solidă și recomandată sunt ozonatoarele bazate pe celule (tuburi de ozon) care oferă prin curațare în mod regulat durabilitatea și calitatea necesară. Avantajul acestei soluții este și posibilitatea conectării cablului și aducerea fluxului de ozon într-un anumit punct, de exemplu, în evaporator. De asemenea, durata de viață a celulei este mai lungă decât cea a plăcii și variază de la 5000 la 8000 h. O valoare importantă la care trebuie să acordați atenție este performanța dispozitivului, exprimată de obicei în mg sau g pe h, trebuie să fie suficientă, dar nu prea mare, adecvată volumului spațiilor de lucru. Pentru autoturism aceasta este de aprox. 3-7 m3 , pentru autoutilitară (de ex. ambulanță) de la 10 până la 16 m3 iar, de exemplu pentru autobuz câteva zeci de m3.  Astfel de instalații sunt, printre altele, ozonatoarele Magneti Marelli – „Ozon Maker” care generează 1000 mg de ozon pe oră sau MX 4000 cu capacitate de 4000 mg/h. Concentrația de lucru recomandată trebuie să fie cuprinsă între 1-5 ppm, trebuie reținut faptul că ozonul este, de asemenea, foarte periculos, iar doza admisă pentru om la o expunere de 8 ore este de 0,01 ppm, iar concentrația de 10-15 ppm este periculoasă pentru sănătatea umană. Ținând cont de faptul că perioada de descompunere a particulelor este de aprox. 20-30 min , după fiecare tratament este recomandată aerisirea spațiului timp de cel puțin 30 de minute. Un rol important îl joacă aici temperatura, cu cât este mai ridicată cu atât descompunerea particulelor este mai rapidă, de aceea temperatura maximă recomandată a mediului de lucru este de 25 de grade C. Temperatura mai mare va provoca distrugerea mai rapidă a particulelor ceea ce va împiedică obținerea unei concentrații de ozon potrivite. Fig. 1 prezintă un exemplu al intervalului de concentrații al ozonatoarelor.

Concentrație de ozon

Spațiul mediu într-o ambulanță tipică este de 10-16ms (Ford Transit, Mercedes Sprinter). La utilizarea ozonatoarelor Magneti Marelli: MX4000 cu capacitate de 4000mg/h sau Ozon Maker cu capacitate de 1000 mg/h trebuie ținut cont de următoarele condiții:

Fig 1. Concentrație de ozon teoretică în decurs de 60 min pentru spații de diferite volume (Sursă: Materiale proprii Magneti Marelli))

Fotografia 1. Concentrația măsurată a ozonului dupa 10 min în interiorul unui Alfa Romeo Giulietta – aprox 11 ppm”

Metoda  cu „Ultrasunete” Cea de-a doua metodă de decontaminare a sistemelor de climatizare și a interioarelor constă în dispersarea în cabina autovehiculului, cu ajutorul unui aparat dedicat, a lichidului special conceput pentru combaterea microorganismelor existente în sistem. Unul dintre aceste dispozitive este nebulizatorul cu ultrasunete BACTOBAN. Principiul de acționare a dispozitivului BACTOBAN constă în introducerea unei soluții dezinfectante pe  suprafața unui cristal piezoelectric, care vibrează la o frecvență foarte mare (frecvență ultrasonică - de unde și denumirea metodei de decontaminare și a dispozitivului ), determină formarea de ceață care se ridică deasupra traductorului cu ultrasunete. Această ceață este îndreptată către orificiul de ieșire al dispozitivului cu ajutorul unui ventilator. Apoi, aceasta este absorbită de aerul care circulă într-un circuit închis în cabină și pătrunde astfel în orice loc care necesită curățare (în special evaporatorul de aer condiționat), eliminând microorganisme și mirosul neplăcut.

Fotografia 2. Aparatul Bactoban în timpul funcționării în afara autovehiculului (Sursă: Materiale proprii Magneti Marelli))

O problemă importantă este lichidul pe care îl vom folosi. Pe piață putem găsi o mulțime de produse dedicate cu un conținut de etanol sau izopropanol de 5-30% (mult mai puțin decât conținutul de 70% recomandat de OMS), dar nu există siguranță cu privire la efectul virulicid efectiv al acestora, cu excepția cazului în care lichidul respectă standardul EN14476 și, de preferință, și standardul EN16777. Ceea ce este important, conformitatea cu standardul și caracterul virulicid (virusuri învelite de tip COVID-19) le reprezintă și lichidele cu conținut scăzut de etanol dar care conțin alte substanțe cu un spectru larg de efect biocid, cum ar fi clorurile sau aminele. Acestea par cele mai bune în ceea ce privește utilizarea în dispozitivele cu ultrasunete, garantează diluarea cu cantitatea potrivită de apă care servește ca purtător. Acestea nu ar trebui să genereze probleme cu senzorii din interiorul dispozitivului care pot bloca funcționarea din cauza concentrației mari de alcool non-conductiv.

Fig 2. Exemplul de tabel cu proprietățile agentului dezinfectant

Metoda funcționează bine atât în servisarea periodică, cât și în cazuri specifice în care o concentrație mare de miros neplăcut este deja sesizabilă atunci când aerul condiționat este pornit. Pentru o mare cantitate de impurități pe evaporator, ozonarea nu mai poate fi suficient de eficientă, iar efectele dorite pot fi obținute doar printr-o procedură prin care se utilizează lichide dezinfectante dedicate. Trebuie doar să rețineți că ceața poate ajunge în toate locurile pe care doriți să le decontaminați. Dezavantajul poate fi nevoia de a cumpăra întotdeauna un lichid.

Dezinfectarea cu produse chimice. În prezent, probabil cea mai răspândită și disponibilă metodă. Preparatele chimice atât pentru dezinfectarea aerului condiționat, cât și pentru dezinfectarea suprafeței, apar sub formă de spray-uri prin pulverizare, precum și concentrate ce pot fi diluate cu apă, care pot fi apoi utilizate în atomizoare sau aplicate direct. Și aici, preparatele se împart în cele pe bază de alcool (izopropanol, etanol- trebuie să rețineți că concentrația lui pentru a fi virulicidă trebuie să fie destul de ridicată, de aprox. 60-70% conform OMS) sau pe bază de cloruri și amine sau alte substanțe biocide . În cazul preparatelor care nu îndeplinesc standardele, acțiunea lor poate fi limitată, de exemplu, numai la bacterii și fungi, sau insuficient de puternică.

Fig 3. Exemple de tabele cu proprietățile preparatului pentru dezinfectarea suprafeței

Fig 3 și 4. Exemplu de compoziție a 2 preparate pentru dezinfectare care îndeplinesc standardul EN14476 (sursă: www.medisept.pl)

În concluzie, trebuie să alegeți singuri cea mai bună metodă de dezinfectare din punctul de vedere al nevoilor dumneavoastră. Este important să fie eficientă, trebuie să îndeplinească anumite condiții sau standarde testate care definesc utilizarea lor.

Referințe

Inactivation of Surface Viruses by Gaseous Ozone Chunchieh Tseng and Chihshan Li Journal of Environmental HealthVol. 70, No. 10 (June 2008), pp. 56-63 (8 pages)

Development of a Practical Method for Using Ozone Gas as a Virus Decontaminating Agent May 2009

Ozone therapy: A clinical review A. M. Elvis and J. S. Ekta J Nat Sci Biol Med. 2011 Jan-Jun; 2(1): 66–70

Ozone Disinfection of SARS-Contaiminated Areas Kenneth K. K. LAM  B.Sc. (Hons), M. Phil. Enviro Labs Limited, 611 Hong Leong Plaza, 33 Lok Yip Road, Fanling, HONG KONG

Trzcińska A. Badanie aktywności wirusobójczej środków dezynfekcyjnych stosowanych w obszarze medycznym.

Zakażenia XXI wieku 2019;2(5):241–248. 10.31350/zakażenia/2019/5/Z2019037