Un turbocompresor defect nu se înlocuiește pur și simplu: lubrifierea deficitară, contaminarea uleiului sau diverse alte probleme la motor pot duce la defectarea rapidă a turbocmpresorului nou. Principiul oricărui garaj este, așadar, simplu: diagnosticați sistemul, identificați cauza și doar apoi înlocuiți componenta!

Evită greșelile de instalare care provoacă defecțiuni repetate

1. Înlocuirea turbo-ului fără a investiga motivul care a dus la defect

Instalarea unui turbocompresor nou fără verificarea sistemelor conexe poate avea urmări costisitoare: un injectoar defect, un filtru de particule diesel (DPF) blocat, admisie de aer, cu probleme, restricțiile de evacuare, lubrifierea și starea generală a motorului sunt tot atâtea probleme care necesită o atenție deosebită.

Păstrați turbo-ul defect pentru inspecție: deteriorarea compresorului sau turbinei, depunerile de carbon în carcasa centrală și mișcarea deficitară a mecanismului de control pot ajuta la direcționarea investigației.

2. Contaminarea sistemului

Resturile și reziduurile de la defecțiunea anterioară pot deteriora turbocompresorul nou, așa că inspectați circuitul de ulei, conductele de admisie, furtunurile de aer și intercooler-ul, în loc să vă concentrați doar pe turbocompresor în sine. Curățați sau înlocuiți componentele afectate conform procedurii de lucru date de către producătorul autovehicului sau a furnizorului de turbocompresoare; doar înlocuirea turbocompresorului nu elimină contaminarea!

3. Neglijarea lubrifierii corecte

Înlocuiește uleiul și un filtrul de ulei, conform specificațiilor producătorului motorului, amorsează turbo-ul cu ulei curat și verifică alimentarea cu ulei conform procedurii înainte de montaj. Înlocuiește conductele de alimentare și retur conform recomandărilor și asigură-te că traseul lor nu este obstrucționat.

Nu presupune că o conductă este în regulă doar pentru că partea exterioară arată bine: restricțiile pot fi ascunse în secțiuni flexibile, alimentarea restricționată amenință lubrifierea.

4. Utilizarea sigilanților nepotriviți sau a garniturilor vechi

Siliconul prezent la conexiunile turbocompresorului poate pătrunde și obstrucționa pasajele de lubrifiere, cauzând în cele din urmă blocarea rulmenților. Montează garniturile prezente în pachetul livrat odată cu turbocompresorul, aliniază-le corect cu deschiderile și menține suprafețele de contact curate; urmează întotdeauna cuplurile specificate de strângere!

5. Scoate dopurile de transport

Un dop de protecție lăsat într-o conexiune de ulei poate bloca curgerea și poate provoca o defecțiune imediată la prima pornire. Faceți din îndepărtarea tuturor protecțiilor de transport o inspecție finală deliberată, nu o presupunere!

Sfaturi și trucuri: verificări mici cu valoare mare!

• Un șuierat nu înseamnă automat rulmenți defecti. Inspectați traseul complet de  evacuare și recirculare a gazelor de eșapament (EGR), garniturile reutilizate și fisurile fine ale țevilor, mai ales când zgomotul se schimbă odată cu funcționarea EGR-ului.
• Verifică întregul circuit de vacuum. O pompă funcțională nu exclude furtunurile crăpate, un rezervor care nu este etanș sau o supapă unisens defectă.
• Investighează scurgerile de ulei înainte de a condamna turbo-ul. Restricția admisiei poate încuraja scurgerile pe partea compresorului, în timp ce un retur blocat sau o presiune excesivă la carter pot produce scurgeri către ambele părți ale turbocompresorului (partea rece sau caldă).

Diagnosticați sistematic, de la verificări de bază până la dovezi solide

Pasul 1: Definește exact simptomele

Înregistrează când apare simptomul: la funcționarea la cald sau rece, la viteză mică sau în sarcină, simptomul este continuu sau intermitent. Salvează codurile de eroare și datele disponibile la freeze frame înainte de a le șterge. Tratează codul de eroare (DTC) ca punct de plecare pentru un test, nu ca o instrucțiune de înlocuire a unei componente.

De exemplu, un actuator electronic apare defect cauzat de o obstrucție mecanică în interiorul turbinei, nu de o defecțiune electrică a actuatorului în sine.

Pasul 2: Verifică alimentarea cu aer și integritatea circuitului de admisie

Inspectați filtrul, furtunurile de admisie, conexiunile intercooler-ului și conductele pentru obturări, daune sau pierderi de etanșeitate; folosiți un tester de fum sau presiune adecvat pentru a investiga elementele suspecte.

Pasul 3: Stabiliți dacă valorile tuturor senzorilor de presiune sunt credibile

Cu contactul pus și motorul oprit (KOEO), valoarea presiunii de boost ar trebui să corespundă presiunii atmosferice. Folosiți aproximativ 1.000 mbar ca valoare universală.

Verifică dacă testerul de diagnoză afișează presiunea absolută sau relativă înainte de a interpreta rezultatul.

Verificați daca motorul respiră prin utilizarea unui program de eficientă volumetrică. La final, dacă ați introdus corect toate datele, valoarea teoretica trebuie sa aproximeze destul de bine valorile citite ale MAP sau MAF.

Pasul 4: Analizează cauzele defectului

Testează circuitul de admisie aer, pompa de vacuum (dacă există acest sistem pe mașină), furtunurile, acumulatorul de vacuum și supapa de control înainte de a da vina pe turbocompresor. Pentru actuatorii electronici, folosiți echipamentele specializate de programare și testare, verificați cablajele și toți conectorii.

Dacă un mecanism cu geometrie variabilă se blochează, investighează ce l-a obstrucționat: fragmente din colectorul de evacuare, unde resturile din țevile compensatorului au pătruns în turbină și au deteriorat sau blocat mecanismul. În cazul în care se găsesc aceste daune, se inspectează și corectează componentele de evacuare din amonte înainte de a instala un alt turbo.

Pasul 5: Verifică tot ecosistemul turbocompresorului

Când presiunea de boost nu este atinsă, verificați cum respiră motorul, performanța injecției și integritatea mecanică a motorului, inclusiv distribuția, compresia și supapele. Pentru scurgeri de ulei, inspectați conducta de retur și ventilația carterului și măsurați presiunea în carter în raport cu limita specifică motorului.

Citirile senzorilor de presiune (MAP sau MAF) necesită de asemenea context: folosiți rutina de verificare a filtrului, admisiei, EGR, sistemului de boost și restricțiilor de evacuare înainte de a evalua acești senzori. Folosiți testerul de diagnoză și citiți aceste date în relanti și turații în sarcină.

Pasul 6: Confirmă reparația

Repetați condițiile inițiale care au dus la aceste reclamații, faceți teste de drum și cereți utilizatorului să revină pentru verificări la 1.000 de km parcurși pentru a confirma o reparație de calitate!

Cea mai bună reparație a turbocompresorului nu este doar o instalare reușită — este o diagnosticare corectă a cauzei care a dus la defect!