A fost o vreme când blocul motor era gândit ca un singur element. Cu toate acestea, curând a devenit clar că pentru funcționare și întreținere lui ușoară, chiulasa și carterul trebuie să fie separate unul de celălalt. Acest lucru a ridicat probleme de etanșeitate, care au fost departe de a fi ușor de rezolvat.
De un secol este clar că acest concept a funcționat și acest lucru se datorează în mare parte componentei despre care puteți citi în acest articol.

Definiție
După cum am scris deja în introducere, garnitura de chiulasă la motoarele cu ardere internă asigură etanșarea perfectă între blocul motor și chiulasa sau chiulase. Pluralul este, desigur, relevant, deoarece motoarele V- au de obicei o chiulasă separată pe o parte și acestea au o garnitură separată a chiulasei.
Există, practic, două scopuri pentru utilizarea sa. Arderea are loc în chiulasă, deci este extrem de important ca garnitura de chiulasă să nu elibereze compresia, astfel încât motorul să fie capabil să lucreze - adică menține gazele de ardere în interiorul cilindrilor.
De asemenea, previne scurgerea lichidului de răcire sacu a uleiului de motor în cilindri. O garnitură de chiulasă care are scurgeri poate cauza funcționarea defectuoasă și/sau supraîncălzirea motorului. Vom scrie despre asta mai detaliat mai târziu.

Garnitura chiulasa pe blocul motor (sursa: www.wikipedia.org)

În motorul cu ardere internă răcit cu apă, trei medii circulă între blocul motor și chiulasa:

• Gaze de ardere (amestec nesaturat aer/combustibil și gaze de evacuare) în fiecare cilindru
• Lichid de răcire pe bază de apă în canalele de răcire
• Ulei lubrifiant

Pentru buna funcționare a motorului, este necesar ca niciunul dintre aceste circuite de curgere să nu se scurgă sau să nu piardă presiune la îmbinarea blocului motor și a chiulasei. Garnitura chiulasei este garnitura care previne aceste scurgeri si pierderi de presiune.

Tipuri
Oțel multistrat (MLS): Majoritatea motoarelor moderne sunt fabricate cu garnituri MLS. Acestea constau din două până la cinci (de obicei trei) straturi subțiri de oțel, îmbinate cu elastomer. Elastomerul este o substanță de origine naturală sau sintetică, ce prezintă atât proprietăți plastice cât și elastice, asemănătoare cu cele ale cauciucului. Suprafețele de contact sunt de obicei acoperite cu un strat de cauciuc, cum ar fi Viton, care aderă la blocul motor și la chiulasa, în timp ce straturile interne sunt optimizate pentru flexibilitate.
Cupru solid: O foaie solidă de cupru ce necesită, de obicei, o prelucrare specială numită O-ring, care plasează o bucată de sârmă în jurul circumferinței cilindrului. Acestea sunt de obicei foarte durabile.
Compozit: un design mai vechi care este mai predispus la etanseitate scazuta decât modelele mai noi. Garniturile compozite sunt realizate în mod tradițional din azbest sau grafit. Sigiliile de azbest devin din ce în ce mai puțin frecvente din cauza problemelor de sănătate.
Elastomer: Folosește o placă de miez de oțel cu mărgele de cauciuc siliconic turnat pentru a sigila uleiul. Găurile sunt sigilate cu inele din oțel laminat într-un mod mai tradițional. Acest tip de garnitură a fost folosit la motorul Rover din seria K.
O-ring: Aceste etanșări sunt de obicei realizate din oțel sau cupru. Sunt reutilizabile și oferă cea mai mare presiune de strângere din timpul utilizării între suprafețele plane pregătite corespunzător, deoarece suprafața lor este mult mai mică decât alte tipuri de garnituri.

Posibile defecte
Etanșare slabă a garniturii de chiulasă - adesea denumită "blown head gasket" - poate duce la o scurgere de lichid de răcire, gaze de ardere sau ambele.
Fumul albastru de la evacuare indică faptul că uleiul intră in exces în camerele de ardere (deși există și alte cauze în afară de garniturile de chiulasă). Fumul alb de la evacuare indică intrarea lichidului de răcire în camera de ardere.
Scurgerile garniturii chiulasei sunt clasificate ca externe sau interne. Scurgerile externe pot fi văzute ca ulei sau lichid de răcire pe exteriorul motorului.
O scurgere internă este atunci când fluidele intră în alt circuit și poate duce la schimbarea lichidului de răcire sau a uleiului. Prima ar putea fi prezența spumei (cauzată de hidrocarburi) în rezervorul de expansiune a lichidului de răcire.
Scurgerea lichidului de răcire în sistemul de ulei poate duce la o emulsie compusa din ulei si antigel, care este adesea vizibilă pe joja sau în zona de umplere cu ulei. Cu toate acestea, prezența acestei substanțe nu este o dovadă exclusivă a unei defecțiuni a garniturii chiulasei, deoarece uleiul se poate amesteca cu lichidul de răcire în alte moduri. De asemenea, este posibil ca etanșarea să nu fie corectă și astfel încât uleiul să nu intre niciodată în contact cu lichidul de răcire. Prin urmare, nu este posibil să se determine clar starea garniturii chiulasei examinând uleiul.

Scurgeri de lichid de răcire
Dacă lichidul de răcire intră în cilindru, amestecul aer/combustibil nu va arde corespunzător, puterea motorului va scădea și va fi adesea văzut la evacuare ca un fum alb. Acești vapori pot deteriora convertizorul catalitic. Dacă o cantitate foarte mare de lichid de răcire se scurge în cilindri, motorul poate suferi de hidroblocare, care poate cauza deteriorarea gravă a motorului.

Garnitura de chiulasa deteriorata între doi cilindri (Sursă: www.wikipedia.org)

Scurgeri de gaze de evacuare
Atunci când gazele de ardere se scurg dintr-un cilindru, provoacă o scădere a compresiei, ceea ce duce la o pierdere a puterii sau la o călătorie dificilă. Dacă gazele de ardere se scurg în sistemul de răcire, aceasta reduce eficiența sistemului de răcire și poate cauza supraîncălzirea motorului. În alte cazuri, gazele se pot scurge în spații mici între garnitură și chiulasa sau blocul motor și apoi pot fi eliberate când motorul este oprit.
Aceste gaze scapă apoi în lichidul de răcire și creează o bulă de aer. Uneori, aceste bule de aer pot rămâne prinse în termostatul lichidului de răcire al motorului, făcându-l să rămână închis și să provoace o supraîncălzire suplimentară, creând mai multe goluri între garnitură și motor.

Diagnosticare și reparare
Metodele obișnuite de testare pentru scurgerile garniturii de chiulasă îl reprezintă testul de compresie (cu un manometru), un test de scurgere cu lichid de control sau un test chimic care identifică hidrocarburile din lichidul de răcire.
Costul piesei de schimb (de exemplu garnitura chiulasei în sine) este de obicei relativ scăzut, dar procesul de înlocuire implică costuri semnificative ale forței de muncă. Demontarea și înlocuirea chiulasei este o sarcină care consumă mult timp, având în vedere că îndepărtarea chiulasei și a carterului, una de cealaltă implică planarea chiulasei și a blocului, iar în cele mai multe cazuri șuruburile chiulasei nu pot fi refolosite.